Too Stupid Thoughts

Sau un alt fel de a spune

2012-02-04T22:04:00.002+02:00

If your heart is in your dream,

No request is too extreme...

Este?

2012-01-05T21:46:00.000+02:00

Când vrei să spui ceva care contează, nu găsești cum să te exprimi mai bine. Cauți expresii, toate cele care există par comune, oricât de bine ar spune-o altcineva, oricât de ilustrativă ar fi o imagine, o melodie, o poezie, cauți să găsești modul tău unic de a o spune. Și de fapt ajungi să te tot repeți. De ce? Pentru că ți se pare că nu se înțelege, stai să-ți mai explic o dată, că nu e de ajuns. Dar este...(oare?) Nu este, și nici nu ar trebui să fie de ajuns :)

<p>&amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;sdadsa&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;gt;</p>

Im Traum und in der Liebe ist nichts unmöglich

Frig și Liniște

2011-11-20T15:05:00.001+02:00

Îmi place frigul...am mai scris oare? Sigur am mai scris.
Frigul e pătrunzător, îl simt imediat cum scot nasul afară. Dacă stau mai mult, mă amorțește, mă doare chiar, dar în același timp, mă trezește și mă face să văd câtă nevoie am de căldură. Și când mi-e frig, și am fața și mâinile reci, picioarele abia le mai simt, mă gândesc la o cană de ceai aburind, la un fotoliu comod și la o patură, o carte bună și puțină liniște. Sau poate, un film bun și apoi un somn liniștit. Sau poate, cineva drag și atunci liniștea vine de la sine, fie ea într-o vorbă bună, sau într-o discuție, sau într-un joc, sau...pur și simplu în liniște.
Cum aș putea să mă bucur de toate astea, dacă nu mi-ar fi frig acum? Îmi place frigul.

Sing me a song

2011-10-06T21:24:00.000+03:00

...un seul pour lequel je suis faite...

Noi să fim sănătoși

2011-10-03T21:56:00.002+03:00

A trecut ceva vreme de când n-am mai dat pe aici...poate până la urmă nu scriu decât când "am ceva", ca să fiu sinceră. Dacă stau să mă gândesc, cred că scriu mai degrabă atunci când "n-am ceva", ca să umplu pe moment golul lăsat de ceea ce n-am, ca să păstrez ceea ce nu pot spune, sau poate doar ca să văd eu mai bine ceea ce știu deja.

Un lucru e sigur, e ceea ce a fost întotdeauna constant la mine, și e ceva cu care mă mândresc: pot să mă bucur. Cumva am avut mereu asta. Cred că e cel mai de preț dar pe care îl poate primi cineva, bucuria vieții, exact așa cum este ea. Se spune că Dumnezeu nu-i dă omului atât cât poate duce, și de ce aș fi nemulțumită atunci? Știu că orice ar fi, s-ar fi putut și mai rău. Așa că zâmbesc. Da, da...o să mi se spună că nu toată lumea are o viață ok, cum am eu, și că mi-e ușor să mă bucur și că sunt ipocrită. Așa este, mie poate îmi e mai ușor. Dar nu mereu mi-a fost ușor și nu mereu îmi va fi. Am decis doar să merg pe calea asta.

Demult de tot -- ce ciudat mi se pare că pot spune asta acum; chiar e mai mult decât demult -- demult de tot, visam lucruri tare frumoase. Și aveam dreptate să visez așa... Doar că lucrurile cele frumoase au durut, și atunci n-am mai vrut să visez. Am zis că viața reală e altfel, că astea sunt prostii...De fiecare dată când am sperat lucruri ce nu țineau de mine, m-am ales cu "If it doesn't, it never was"...

Iar scriu generalități, ca să evit să dau detalii. Evident că în spatele acestor "lucruri" și "vise" sunt persoane reale, care trăiesc și se bucură de viață, unele mai mult, altele mai puțin...Am partea mea de vină pentru că m-am îndepărtat, și pentru cum m-am îndepărtat de persoane la care am ținut și țin...Poate asta e partea cu "set it free" sau cel puțin asta a fost intenția. Și am ajuns și eu să nu mai îmi pese. Deși gândurile astea nu sunt numai de acum, s-au strâns în timp, pentru că nu înțeleg cum de oamenii renunță unii la alții pur și simplu, cum de uită...toată lumea face asta. Și eu, chiar dacă nu vreau. Ce înseamnă să îți pese, până la urmă? Vreau să cred că înseamnă să te bucuri, chiar și atunci când simți că nu poți, pentru că... ce altceva să faci?

Și încă ceva...cel mai important :) (nu, nu smile, altceva)

Mai rău decât aberații

2011-04-13T17:46:00.004+03:00

Citeam niște prostii mai devreme... M-am gândit, ia să scriu și eu ceva. Dar mi-am dat seama că nu am ce spune.

Să fac totuși o încercare. Câteodată mă întreb cum ar fi ca o oră să aibă 68 de minute. Cum am ajuns la numărul ăsta? De fiecare dată când spun: la fix fac cutare lucru, mereu ajung să fac la și 8 minute. Știu, ăsta nu e un motiv. Dacă orele ar avea 68 de minute, atunci o zi ar avea cu 192 minute mai mult, adică 3 ore normale în plus și ceva mai puțin de 3 ore de 68 de minute. Tot același timp...relativ.

Acum ceva vreme mă întrebam cum se face că de fiecare dată când ajungeam dimineața la metrou, și mă uitam la ceas era 07:11, fără excepție. Doar o constatare.

Well, I've run out of stupid things to write...until next time.

In search...

2011-04-07T10:28:00.004+03:00

I had the strangest dream...

I was walking down a dusty country road, on a sunny summer day. The air was dry, and it was almost noon, but it wasn't unbearably hot. I was just wandering joyfully whilst peeling a thin green stick which I had probably found earlier lying around. I'm saying probably as I don't remember how the dream started...

So, as I was humming some song I had probably heard before entering the dream, I saw a little gray pile on the right side of the road. It was an old man sitting on some freshly cut grass, with his chin resting on his forearms, while he was gazing in the distance.

As I approached, the man raised up his head and looked at me with a smile. He asked me what time it was and I said it was probably around noon, but I was not sure. He smiled again and said:

"For seventy three years I have been looking for the right path...Now I found it, here it is, all dusty. But so am I, after all..."

At first, I didn't know whether to mind my own business or ask him about that path. It was one of those dreams when you know you are dreaming, so I said to myself: "hey, I don't even know where I was going anyway, so I might as well listen to the old man rambling about whatever..." So I gave him "I-don't-really-know-what-you-mean" look. And he laughed, uncovering an almost teeth-less mouth.

We talked for a bit, mostly about weather. He was silently listening to me, while I was giving my opinions on that place and the people there. I kept on and on about how nice it would be to have some bigger trees, until I actually realized that I was in a dream. Suddenly the old man started speaking again:

"When I was very young, I went away from home, in search of something extraordinary. I was going to be a great mathematician. I was all about the magic numbers. But, in my quest for greatness, I forgot something very important: imagination.."

"This should be interesting", I thought...

"I was running away from imagination, and was afraid to let my own thoughts flow, and so... my quest failed. I am now sitting here, waiting for it to come back answer all of my life long questions...And all I get is a dusty old path. But it's a path that brings light and calm into what's have left of my life..."

As he was speaking, the words were fading away, and so was the dream...I don't really know what followed, and I don't know what he was talking about, but I woke up with a warm and comforting feeling, even to the gloomy day that was just beginning.

Gânduri pseudo-aleatoare

2011-02-10T23:30:00.003+02:00

Nu scriu aici doar când sunt tristă. Scriu când descopăr, scriu când (cred că) am dreptate, și mai ales scriu când mă gândesc. Iar când mă gândesc, scriu...sau spun, după caz.

Încă am lucruri nespuse, drafturi care așteaptă...și nu pentru că ar fi un mare secret în spatele tăcerii. E doar o mare teamă, teama de a arăta totul pentru ca mai apoi să trebuiască să renunț, teama de a visa, pentru că atâta timp am alungat visele, crezând că îmi fac rău.

Dar am învățat ceva: orice teamă poate fi învinsă. Da, chiar așa este. Iar când găsești acel ceva care poate să învingă teama, e ca și când visul s-ar transforma pe loc în viață, viața asta pe care o trăiești. Atunci începi să trăiești, în loc să te ascunzi și să te bucuri, în loc să aștepți.

E una să spui că nu aștepți, și alta e chiar să nu așepți să-ți pice din cer exact ce îți imaginezi tu că ai vrea. E greu să iei lucrurile exact așa cum sunt, și nu așa cum vrei tu să fie. Dar spun lucruri deja spuse...

Ideea este că viața, așa cum este ea, are ceva care bate orice vis: chiar și cel mai mic aspect real pozitiv (da, știu sună a număr, dar asta mi-a ieșit pe moment...) face cât o mie de idei imaginate într-o sută de vise (ca să zic și niște numere...întregi, pozitive). Nu înseamnă însă că trebuie să ne agățăm de orice lucru mărunt care e real și pozitiv, ca să spunem că viața noastră e frumoasă (chiar dacă în rest totul e anapoda...). Înseamnă doar că, dacă putem să recunoaștem lucrurile alea mici și frumoase, atunci putem să credem că se poate, și să facem și restul care e posibil anapoda să urmeze cursul pe care l-am dori...

Și, ca să mai introduc un element de pseudo randomness, o să mai spun numai că mi-a plăcut citatul ăsta: If you love something set it free. If it comes back to you, it's yours. If it doesn't, it never was...

Crăciun

2010-12-25T00:33:00.000+02:00

Un Crăciun fericit, așa cum n-a mai fost de multă vreme :)

Poate că starea se explică prin cantitatea de dulciuri cu care m-am îndopat în ultima vreme! Simt că îmi aduc aminte cum era când eram copil, mic mic (de când nu îmi pot aduce aminte, de fapt), și priveam mirată obiecte care străluceau. Nu am cum să mai știu dacă simțeam atunci la fel ca azi, dar sigur era un soi de bucurie înrudită cu asta.

Câteodată parcă viața mi-ar spune: uite că se poate! Și ce-mi trece acum prin cap e atât de greu de spus, dar atât de ușor de simțit. Să fac o încercare, totuși. Lucrurile mărunte, astea mă fac să zâmbesc...și ce e interesant e că sunt încă uimită de asta. Pentru că știam, în teorie, că așa e, dar e ca și când aș fi descoperit o lume nouă... La fel cum fac copiii ăia mici care își analizează mânuțele, până când își dau seama că pot face ceva interesant cu ele (după care le bagă în gură, evident!).

Poate sărbătoarea de azi a coincis pur și simplu cu starea mea, dar se potrivește de minune. Aș fi vrut sa mai scriu ceva, dar sună prea ciudat, așa că o să spun doar încă o dată că sunt extrem de veselă și ma simt de parcă toate urările din lume au ajuns numai la mine, și și-au îndeplinit misiunea. Așa că le dau mai departe:

Sper ca toată lumea să se simtă măcar o dată în viață, cel puțin la fel de bine cum mă simt eu acum (and with apparently no reason).

Happy Christmas!

Here we go

2010-12-21T21:30:00.005+02:00

I really enjoy this :)

"A boy who wants to ask a girl for a date must not be too obvious, but he has to say something. She knows that he has to try not to be obvious, but cannot tell if that is his motive or if he is really not interested, so if she is interested in him her reply will have to address both interpretations. Knowing this, he will have to interpret her coolness as possibly either subdued passion or heartfelt disinterest — and so love goes."

(from Swarm Intelligence -- Kennedy and Eberhart)

Just like everybody else...

2010-11-11T19:08:00.003+02:00

For some reason, I've kept collecting drafts on blogger. I can't seem to bring myself to hit 'Publish Post', or maybe it's because they're so personal, or maybe it's because of this:

Right now I am stuck between a bunch of lists and a rain of thoughts, that don't leave me alone. I am exhausted and confused. I want to be left alone and I want to get attention. I want to stay, but then I want to go.

Although I have refused to listen to any music lately, lyrics of different songs mix up with my own lyrics of the mind. All I can hear is this noise, a huge dark cloud of noise. Just like in that movie where Mel Gibson could hear the thoughts of all the women around him...I don't know whose voices or thoughts or what! I'm hearing, but I feel like someone is messing really bad with my head.

I feel inspired, and then I'm not. I am starting to do one thing and then I just crumble, my stupid thoughts are walking all over me, and I scatter as if I'm made of dry sand.

The world is too big for me, and I am too much of a pointless tiny point in it. Just like everybody else...

Gânduri scotocite...

2010-10-07T23:29:00.000+03:00

Ca de obicei am șters diverse aberații...că așa fac eu când mă supăr. Dar am păstrat câteva. Lucruri care au rămas la fel, lucruri care s-au schimbat, și altele din categoria stupid thoughts...Poate că n-am păstrat tot ce ar fi meritat să fie păstrat, dar măcar am păstrat ceva! Tot e un progres, mai demult ștergeam tot, fără să-mi pese că tot rămâne pe undeva...ceva:

"...ar fi ideală o vacanţă universală, în care lumea să îşi amintească, în care lumea să se uite în jur, să-i privească în ochi pe cei de lângă ei, să vadă mai mult decât ce arată o carapace."

"Sunt mereu aceste două dimensiuni atât de diferite în viața unui om – cel în care vrei să ai parte de tot ce se poate, să trăiești aventura, să simți tot ce poți simți, să nu te gândești la ziua de mâine, ci doar să îți urmezi sufletul, să visezi etc... și al doilea, cel mai realist, în care îți faci griji pentru ce ai de făcut în continuare, în care ai nevoie de un plan, de siguranță, trebuie să renunți la vise stupide și copilărești, trebuie să faci compromisuri, și să … faci ce trebuie. Mă întreb unde se întâlnesc cele două? Unii probabil că le pot împăca foarte bine, alții sunt prea lași să încerce, unii poate nici nu au nevoie de prea multă visare, au renunțat de mult la ea, iar alții poate că visează mai mult decât trebuie."

"Întotdeauna m-au enervat tipele care încearcă să-și dreseze prietenul, și care au o imagine standard despre cum ar trebui să fie o relație...care îți spun cum că dacă nu-ți aduce flori sau nu te sună sau nu vine cu tine nu știu unde, e porc și măgar și o întreagă ogradă [...]
Dar în realitate, totul e diferit, un băiat este o persoană, la fel cum o fată este o persoană, și persoanele sunt altceva decât vise. Nimeni nu poate spună că tu ești un vis devenit realitate. NIMENI! E nedrept să fii un vis. Un vis e o tonă de așteptări și deziluzii. Cum? Eu desființez visele, eu care militam pentru visare, și pentru iluzii? Visez și eu, poate mai puțin ca altă dată, pentru că mi-e teamă să nu scap din nou în partea cealaltă, dar visez. Însă nu mai știu ce sunt visele mele, sunt senzații doar, nu mai sunt persoane, nici măcar situații, doar pure senzații, și uneori dorințe. Nici măcar nu mă proiectez în viitor. Cine știe ce va fi mâine? Iar realitatea e așa cum o faci tu."

"Am mintea atât de goală, parcă bate vântul pe acolo. Și totuși sunt reziduuri, nu e complet goală, sunt mici bucățele de gânduri care se lovesc între ele, atunci când bate vântul, se sparg din nou, se macină, și orice adiere ridică nisipul fin care se formează. E atât de fin încât uneori nu îmi dau seama imediat cât rău poate să-mi facă. Și zboară, și zboară..."

"Vreau să văd locuri care să-mi taie răsuflarea, să închid ochii și să simt picături de apă pe față, să simt soare, vânt, să-mi fie frig, să-mi fie cald, să miros flori, mirodenii, sucuri și mâncăruri de tot felul, să alerg, să navighez, să merg pe bicicletă, să zbor, să sar, să alunec, să urc și să cobor, să fiu sus și să privesc în jur, să fiu sus și sa privesc în jos, să fiu jos și să privesc în sus, să mă uit la cer, la mări, la oceane, să înot, să respir, să nu mai respir! Vreau să zâmbesc, și lumea să zâmbească cu mine, să simtă la fel, vreau să gust din tot, să ating tot, să fiu fericită...
Dar acum, acum vreau doar să plâng un pic..."

Tomorrow

2010-09-29T23:11:00.004+03:00

I am sure I wanted to write something, I just can't say what it was. Crazy, you'd say. Yeah...Stupid I think would make more sense. When you forget what you wanted to say, it means it was a lie. Oh, but I didn't forget! I simply cannot put it into words. It's an empty, stupid thought. I realize that everything I say is so empty.

These are only feelings, the kind that go away. One day you're so sad that you can't find the words to say what's wrong, the next you can't even remember what it was you were sad about. Funny how the mind works...

Today, I don't know. It's just one of those days, it's the end of one of those days when I feel ended, although I seemingly haven't got any reason to feel like this. It another one of those days, when I sit alone with my thoughts, and just burn...inside. But tomorrow...may be...

Analiză pe text

2010-09-09T21:56:00.003+03:00

La început am citit totul ca pe o înșiruire de cuvinte fără sens, și primul gând a fost "wow!" urmat de un "huh?".

Apoi am făcut, în gând, o remarcă amuzantă... sau care ar fi fost poate amuzantă la un moment dat.

Am citit din nou, cu atenție, am urmărit ideile, am observat legăturile, și am văzut totul ca pe un întreg. Și era ceva simplu, avea sens, până la urmă. Era chiar și un amănunt familiar, care m-a făcut să zâmbesc, de două ori!

Am încercat să găsesc alte sensuri ale cuvintelor scrise atât de frumos. Am obosit. Spre final am zis: "Da...dacă". Pentru că totul începea cu dacă. Ultima frază m-a făcut să gândesc: "Hm..discutabil..."

Era neașteptat de "poetic", dacă pot spune așa, de unde și uimirea, și întrebarea, și încercarea de a răstălmăci cuvintele, ca întotdeauna. Și, până la urmă, nu era poetic deloc, exceptând metaforele. Era doar foarte specific și detaliat, o ipoteză descrisă pe scurt, dar totuși în amănunt, suficient cât să îmi formez o imagine în minte. De ce era neașteptat, atunci?

Nu știu, poate pentru că aș fi vrut să te aud rostind cuvintele pe care le-ai scris. Sigur, fără răstălmăcirile mele, doar cuvintele, așa cum erau acolo. Pentru că, dincolo de imaginația mea era imaginația ta! Și tocmai asta mi-a plăcut, de fapt, felul în care ai construit imaginea aia.

Și întrebarea...ca întotdeauna, de ce? Sau mai bine zis: și atunci, de ce nu...? :)

Atâtea de spus...

2010-08-15T13:38:00.002+03:00

Când crezi că nu mai e nimic de spus, mereu apare ceva nou, chiar și fără să se întâmple nimic. Mintea umană fabrică atâtea lucruri noi, sau vechi sub altă formă, atâtea cuvinte și îmbinări de cuvinte, vrea să scoată mereu ceva, e în mișcare mereu ca o bandă pe care se coc prostii...și trebuie să spui ceva în permanență.

Toate astea până când, la un moment dat, te saturi, și simți nevoia de tăcere, simți că n-are rost să spui ce-ți trece prin cap, și gândurile se tot adună, și se învârtesc, apoi iar vor să iasă... și tot așa, e un ciclu.

Sunt faze ale tăcerii, la început te bucuri de liniște, nu vrei decât să fii lăsat în pace, tu cu gândurile tale, sau cu golurile dintre ele, după ce zaci un timp făcând nimic, găsești o activitate oarecare, cât de cât plăcută, timp în care rotițele încep să scârțâie încet, și din ce în ce mai repede, și la un moment dat îți vine o idee. Te concentrezi din ce în ce mai puțin la activitatea începută și din ce în ce mai mult asupra gândului nou, îl întorci pe toate părțile, și nu-ți dă pace. Te oprești din ce făceai și intri într-o altă (a treia) fază, în care îți vine să te urci pe pereți cu gândul tău cel nou, vrei să-l rostești, dar nu știi cum, încă nu știi ce e. Și din momentul în care afli, îl repeți până când găsești cui să-l spui.

Și apoi...sunt alte faze care se succedă. Când dai glas ideii, oricât de stupidă ar fi, când te entuziasmezi și spui în stânga și în dreapta, și alți afluenți ai acelei idei apar din te-miri-ce, și se strânge totul, începe să curgă atât de firesc, dar după un timp te blochezi. Dar după ce obosești de atâta spus, râul de idei pare să sece, iar câteodată ajunge într-un ocean cu alte gânduri, și se rătăcește, sau poate se regăsește printre ele...sau poate doar mă prostesc acum cu metafora asta dusă în mare (ăsta e un exemplu de secetă de idei...)

Atâtea de spus, și totuși aș vrea să tac acum.

Missing

2010-05-22T00:18:00.004+03:00

Sometimes, when I'm really sad and disappointed, when I regret I didn't do what I could have done, and when I count the things I can't do, I suddenly look around me and think: "I'll miss all this when I'm dead".

Yeah, I know, I probably won't have the notion of missing then, I won't have any notion for that matter...but just stop to think for a minute, what if your world changed all of a sudden? What if you lost everything you can possibly think of to lose and even more.

Just imagine some close resemblance to what we refer to as death...without knowing how it's like. I can only define it in terms of what I'll miss. And I will miss plenty: the air, the smell of spring, the smell of winter, the laughs and the silly things I say and do. I will miss the regrets, I will miss the things I've done and the ones I've thought about, I will miss pain and I will miss tears. I'll miss life as I know it, all of it! I will miss life. Even the things I don't like...even the headaches and frustration, the days when nothing makes sense, the ones when everything changes, when everything's lost.

And, of course, I'll miss happy days, moments of hope and enlightenment. As I miss days of past at times, or maybe differently. I don't know how I will miss it, but I know I will...

Perhaps this is because when someone that you knew dies, you miss that person. You know they're gone forever, and nothing is the same any more. I'd say the relationship is symmetric...if you think about it, they will never experience again all that you see now, all that exists. And you can, you are here...you live!

I kind of makes me feel a little bit better to know that I am still here, that I don't miss it. It's all here. Yes, bad parts at times, but...at least I don't miss them. Missing is the hardest thing I can think of, in all situations. It is a lack of something. Just as darkness is the absence of light...

(edit: August 27, 2010) What is funny, though, is that I can look at this as living each day as if it were the last one. Except that I don't do crazy things, like jumping off cliffs or who knows what else, I just feel like I'm gonna miss every little thing around me, and it's actually more real than the other stuff...I guess

Boys and girls

2010-04-05T15:07:00.005+03:00

Din când în când mai scriu...și apoi uit. De multe ori șterg ce am scris, pentru că mi se par prostii. Too stupid things to write about.

Poate că sunt, dar uneori dau peste ceva ce am scris și am uitat și am câte o revelație. Da, până la urmă scriu despre mine, e normal să mă regăsesc în situațiile pe care mi le imaginez, dar uneori mă regăsesc în momentele în care acele situații se întâmplă, oarecum...

Am scris mai demult, acum câteva luni cred (nu mai știu exact), o pagină și un pic despre...băieți și fete. Despre un băiat și o fată, oarecare. Până la urmă cred că se poate aplica și pe cazul general, oricum nu am dat nume. N-am să scriu despre ce era povestea...era un fragment doar, o discuție, o situație ipotetică. Și ori situația respectivă era atât de comună încât oricine se poate regăsi în ea, ori ... nu știu, e foarte interesant. Nu zic că s-a întâmplat exact ce am scris acolo, ba chiar aș prefera să nu se întâmple tocmai așa, dar ceva din povestea aia îmi este foarte cunoscut, și mă întreb ... De fapt, nu vreau să mă mai întreb nimic :)

Sau hai, să mă întreb din nou, din seria "be careful what you wish for"...Do we make things happen? Atât.

Ah, da, și ...

Childish, silly things

2010-03-31T20:22:00.004+03:00

Do you remember? No? I'll tell you, then...

You were a child, happy and innocent.

You didn't really know that, maybe you wanted to grow up, maybe you wanted to change, because you used to do all those childish, silly things that led you nowhere. But still, you held on to your things, you didn't stop believing. After all, you were only a stupid child...And it was good! It felt good...

Until one day, when you woke up from your dream, faced reality, saw that life is not easy, got lost, and even more lost, got angry at yourself for believing all those nonsense about life being beautiful and got tired of wishing people to "be happy" when you were not.

You just grew up. You stopped dreaming, you stopped wishing impossible things. But the magic disappeared as well. After the anger and the sadness went away, you were only left with contempt, but no happiness. The little things went away for good, you couldn't think of yourself as being silly anymore, cause you're all grown up now.

But, what do you know! Everything's not lost, as the song says. It seems that childish and silly things don't go away with age, nor they turn into mature, well thought and rational actions...they just stay childish and silly, and I wouldn't take it any other way. Would you? Where would the fun be in that? ;)

Meltdown

2010-03-03T22:49:00.002+02:00

Am încercat să scriu ceva. Mi s-a părut că bat câmpii și am șters. Am scris din nou, variațiuni pe aceeași temă... despre un sentiment primăvăratec, care nu știu de unde vine și vreau să dispară...chestii d-astea. Am trecut la sensul lucrurilor, de ce se întâmplă și de ce unele au sau nu sens. Nu știu, la fel cum nu știu cum poate o anumită lumină să aibă un anumite efect asupra unei priviri, sau a alteia.

Am decis să nu mai scriu deloc, am dat cancel, și am vrut să ies din blog. Dar am ajuns în pagina cu draft-uri. Am observat că mai uitasem pe acolo un draft, despre magie, și cum eu nu mai cred în ea și în miracole care se întâmplă așa, pentru că trebuie...Și într-un fel îmi pare rău că am pierdut asta.

Mai demult cineva m-a întrebat ceva...nu mai știu întrebarea exactă (sau poate o știu, dar e irelevantă acum, relevant e răspunsul). Am răspuns: "pentru că așa e". "Așa e" nu mă mai mulțumește acum, pentru că atunci am crezut că așa e. Nu! De ce e așa? Pentru că dacă nu are nici un motiv, poate că ar trebui să nu mai fie.

Toate miracolele pe care le-am crezut, eu le-am făcut să fie posibile și am crezut în ele, până când nu s-a mai putut. Toate lucrurile la care mă gândeam mai demult o dată, apoi de două ori...la al treilea gând ajungeau realitate și parcă nici mie nu îmi venea să cred. Dacă mi-a părut rău? Nu, doar au fost lucruri pe care mi le-am dorit. Dar...nu e suficient. Și m-am oprit. De un timp, m-am oprit pur și simplu.

Noi facem lucrurile să se întâmple. Asta am învățat. Și atunci, de ce, acum când știu asta, nu mai reușesc să-mi îndeplinesc gândurile, la fel ca înainte? Poate pentru că înainte nu știam ce urmează. Acum știu, și mi-e teamă...sau altceva. Am crescut. De ce am crescut?

Se pare că și cu scrisul urmez aceeași tendință. Înainte scriam toată ziua, ca să mă aflu în treabă. Analizam eu ce se întâmpla...pe dinăuntru și pe dinafară. M-am oprit și din asta. Scriu acum, o dată la ceva vreme, însă fără să pot spune ceva concret. Știu de ce scriu, e o nouă etapă, ceva ce vreau să iasă în lume, și ceva ce uneori aș vrea să strig. Dar nu pot.

Mda...sfarsitul unei noi crize de personalitate. Parca îmi vine să las și asta ca draft, sau să șterg de tot, când recitesc ce am scris acum. Dar, neah.. Cine știe, poate că într-o zi am să râd...

Some say

2009-11-30T20:30:00.002+02:00

There is something that in order to get, you may or may not have to set your mind to perform a series of actions. There is a certain thing that doesn't require hard work, nor focus, not even attention maybe, although it might just pass you by without you even noticing. It is thought by some to be a matter of luck, fate, if you will. It can be seen as coincidence. You can put it any other way you wish. But the fact is simple: you always know if it is or isn't there. And there's nothing you can do about it, either being the situation. That's why it's so simple, yet so complicated. It's like air. Without it you wouldn't be alive, but still you don't think of it very often. You just breathe.

Well, maybe it's not quite like air, 'cause you can very well live without it. That's the funny part, actually. You think about it too much, when you don't have it. And when you do, you don't need to think about it, because it's there. You just enjoy it. Simple as that.

Hard to get? Yes! If not impossible. Let's say...non-deterministic. You have no recipe. At times you might even find yourself thinking that this is so unfair. Cause you took all the right steps, you looked for it, maybe a little bit to much, you had the vision, the passion and everything it took. You tried over and over again. And...nothing. Just emptiness. And you ask yourself why? Some say ... it's there, you just have to be patient, and it will happen eventually. But, let's be serious, statistically speaking, it is very possible that you never reach it. And I am an optimist :) Really!

But who am I to tell ...

Is it just me or...

2009-11-14T23:56:00.004+02:00

Am dat de curând peste ceva - dacă ar fi fost altceva poate nu ar fi avut același efect - care mi-a adus aminte de senzația pe care am avut-o întotdeauna legată de liceu. Nu, nu mă refer la perioada liceului (deși, în mare parte, totul a pornit de acolo), mă refer la liceul în sine: „Mihai Viteazul” (LMV sau CNMV, după caz), clădirea aia și oamenii care au trecut prin ea și care au lăsat câte ceva în urmă...Dar despre asta, puțin mai încolo.
Când am intrat prima oară în liceu, mi s-a părut rece. De ce? Nu știu. Asta a fost impresia. Când am intrat a doua oară, mi s-a părut mare. Și, treptat, am început să-l înțeleg. Dar, ce spun eu? De fapt nu am înțeles nimic, m-am adâncit mai tare în mister, și a început să-mi placă. Pentru că, așa cum spuneam acum ceva vreme, îmi plac lucrurile pe care nu le înțeleg. O ciudățenie poate...

În orice caz, mi se părea fascinant să fiu acolo, să merg pe holurile acelea care îmi păreau încărcate de pași ai unor oameni care au făcut ceva important. Auzeam poveștile, nu știu de unde, sau de la cine, nu mai țin minte. Acum, când mă uit în urmă, e ca și când zidurile și ecoul coridoarelor mi le-ar fi spus. Dar nu erau povești, știam că sunt adevărate, chiar dacă păreau legende. Eram mândră să fiu acolo, și aveam eu o idee pe vremea aia, cum că ar trebui, și eu la rândul meu, să fac liceul să fie mândru de mine. Cum vine asta? Păi, simplu, să fac ceva important.. Ca să vezi. Nu, n-am făcut nimic important, dar am rămas legată oarecum de locul acela. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu numai de loc (pentru că n-am mai dat pe acolo de un timp), ci pur și simplu de idee, de ce înseamnă Mishu.

Dacă m-ar întreba cineva care e cea mai mare realizare a mea, gândul mi-ar fugi imediat acolo, deși probabil aș răspunde altceva. Că, dacă e să o luăm logic, n-aș putea pune mâna pe acea mare realizare. N-am muncit extraordinar de mult ca să ajung acolo, și nici nu am avut sclipiri de geniu (și, da, știu că nu sunt singura). Realizarea a constat în faptul că am fost, timp de 4 ani, parte din ceva deosebit. Și am plecat de la ideea că toată lumea de acolo simte la fel. Nu mai cred că e așa...dar măcar câțiva trebuie să fie.

Sigur, a intervenit rutina la un moment dat, rutina aia care, până la urmă, îți construiește amintirile la imperfect: cum mergeam eu cu troleul până la liceu, treceam pe lângă patiserie, și intram pe poarta aia verde, unde câteodată trebuia să arăt carnetul, apoi urcam scările (pe care le mai și înjuram atunci când învățam la etajul doi) și intram în clasă, mai devreme sau mai târziu, după caz...și tot ce mai făceam pe la ore și în pauze.
Dar, pe lângă amintirile astea, cu toată rutina și cu tot ce ar spune oricine legat de viața din liceu, orice liceu, am simțit mereu că mai era ceva aici. Mi se pare mie sau locul ăsta a avut mereu un fel putere magică...Am urcat și am coborât scări, am auzit cum trosnea parchetul din aripa veche, am râs prin curtea liceului, și am plâns prin pod - vorba vine, că de fapt nu am ajuns niciodată în pod, doar am tras cu ochiul prin crăpăturile ușii. Da, acolo sus, pe scară...De fapt, cred că multă lume își ascunde tristețile pe acolo. Atunci nu exista încă noțiunea de emo, dar era și ăla un colț, ce pot să spun :)

Ce era acel ceva pe care îl găsisem? Nici măcar nu l-am găsit eu. Era o fotografie de mai demult pusă de cineva pe Facebook, în care mi-a atras atenția un nume: Ana Caraiani. Auzisem de ea, în mod evident, știam că fusese olimpică la matematică, știam că aveam un lucru în comun: liceul. Și, tot în mod evident, ea nu ar fi avut de ce să audă de mine. La fel ca mulți alții de care am auzit eu prin liceu (uite așa se înșiruie gândurile, și nu mai găsesc loc să fac un comentariu).Da, multe minți sclipitoare s-au perindat pe acolo, și au servit, printre altele, pe post de inspirație pentru unii ca mine, și au lăsat un farmec aparte în zonă. Dacă era altceva, nu știu, poate mai devreme sau mai târziu, ceva m-ar fi determinat să scriu ce am scris până acum. Întotdeauna există ceva mai mult sau mai puțin mistic care să mă pună pe gânduri legat de asta...

Dar, cu toată inspirația și misticismul, și deși mă simt norocoasă că am ajuns la Mishu, what goes up must go down. Și am senzația că, în cazul meu, ceva s-a prăbușit extrem de ...down. Dar, să nu deviez de la subiect.

Concluzia mea este, fără să par și fără să fiu exclusivistă, că oamenii din Mishu au ceva aparte, și dacă n-au avut înainte să treacă pe acolo, sigur vor avea după aceea, fie și numai ideea că orice este posibil, dacă nu chiar realizarea acelui orice. Așa că, to all of you, former, current and future Mishu people, make it worth while!

I Am What I Am

2009-10-10T23:11:00.003+03:00

narrative or lyric?
facts or thoughts?

what should i write, if anything? i've always felt the need to write, but in fact i'm not quite sure if it ever really helped me. writing has always been to me (or at least i thought it was) what a tissue is for a running nose. use it and throw it away, you don't want to remember that, right? i never meant it to be this way, this is how it turned out. but now i don't know if it was all a waste of time or if it actually helped.

i tried to do this experiment. let's call it "the rule-based experiment". and of course it kind of failed. i even had a piece of paper with a list of NO's on it, most of which i failed not to do. there are some though that still stand, even if the paper is gone. this should explain two previous posts ('cutting off the no's' and 'the rule breaking day') . i agree that the stupid poem seems to have no connection with the title whatsoever, but at that particular time and after a couple of beers it made pretty much sense to me.

i could write about something different, i could bring myself to believe that i am different (different from what i've been so far, not different from others) why? because i need to change, i say. i'm still me. but...

maybe this time i'll do it better. maybe now i can build something, instead of only tearing everything down each time i get scared. yeah, the 's' word. scared of what? it's sufficient that i know what it is i am scared of. then i'll (bravely) face it :) and i do know it.

it's interesting how, the moment i decided to post this, i started moving sentences around, wondering how they sound, what they say about me, or if they make any sense at all. i ask myself why do i post anyway? is there a reason? is there a purpose? i'm starting to look for a purpose in everything i do lately. i can't say it's just for fun, cause it's not, the nose tissue excuse has expired already. so why then? it's easy...

Cast Puzzling

2009-10-08T17:39:00.003+03:00

The Story of Mac: A Just-So Story

2009-10-04T16:57:00.001+03:00

"Once upon a time, long ago, there was a company of Lisp programmers. It was so long ago, in fact, that Lisp had no macros. Anything that couldn't be defined with a function or done with a special operator had to be written in full every time, which was rather a drag. Unfortunately, the programmers in this company--though brilliant--were also quite lazy. Often in the middle of their programs--when the tedium of writing a bunch of code got to be too much--they would instead write a note describing the code they needed to write at that place in the program. Even more unfortunately, because they were lazy, the programmers also hated to go back and actually write the code described by the notes. Soon the company had a big stack of programs that nobody could run because they were full of notes about code that still needed to be written.

In desperation, the big bosses hired a junior programmer, Mac, whose job was to find the notes, write the required code, and insert it into the program in place of the notes. Mac never ran the programs--they weren't done yet, of course, so he couldn't. But even if they had been completed, Mac wouldn't have known what inputs to feed them. So he just wrote his code based on the contents of the notes and sent it back to the original programmer.

With Mac's help, all the programs were soon completed, and the company made a ton of money selling them--so much money that the company could double the size of its programming staff. But for some reason no one thought to hire anyone to help Mac; soon he was single- handedly assisting several dozen programmers. To avoid spending all his time searching for notes in source code, Mac made a small modification to the compiler the programmers used. Thereafter, whenever the compiler hit a note, it would e-mail him the note and wait for him to e-mail back the replacement code. Unfortunately, even with this change, Mac had a hard time keeping up with the programmers. He worked as carefully as he could, but sometimes-- especially when the notes weren't clear--he would make mistakes.

The programmers noticed, however, that the more precisely they wrote their notes, the more likely it was that Mac would send back correct code. One day, one of the programmers, having a hard time describing in words the code he wanted, included in one of his notes a Lisp program that would generate the code he wanted. That was fine by Mac; he just ran the program and sent the result to the compiler.

The next innovation came when a programmer put a note at the top of one of his programs containing a function definition and a comment that said, "Mac, don't write any code here, but keep this function for later; I'm going to use it in some of my other notes." Other notes in the same program said things such as, "Mac, replace this note with the result of running that other function with the symbols x and y as arguments."

This technique caught on so quickly that within a few days, most programs contained dozens of notes defining functions that were only used by code in other notes. To make it easy for Mac to pick out the notes containing only definitions that didn't require any immediate response, the programmers tagged them with the standard preface: "Definition for Mac, Read Only." This--as the programmers were still quite lazy--was quickly shortened to "DEF. MAC. R/O" and then "DEFMACRO."

Pretty soon, there was no actual English left in the notes for Mac. All he did all day was read and respond to e-mails from the compiler containing DEFMACRO notes and calls to the functions defined in the DEFMACROs. Since the Lisp programs in the notes did all the real work, keeping up with the e-mails was no problem. Mac suddenly had a lot of time on his hands and would sit in his office daydreaming about white-sand beaches, clear blue ocean water, and drinks with little paper umbrellas in them.

Several months later the programmers realized nobody had seen Mac for quite some time. When they went to his office, they found a thin layer of dust over everything, a desk littered with travel brochures for various tropical locations, and the computer off. But the compiler still worked--how could it be? It turned out Mac had made one last change to the compiler: instead of e-mailing notes to Mac, the compiler now saved the functions defined by DEFMACRO notes and ran them when called for by the other notes. The programmers decided there was no reason to tell the big bosses Mac wasn't coming to the office anymore. So to this day, Mac draws a salary and from time to time sends the programmers a postcard from one tropical locale or another."

(Practical Common Lisp - Peter Seibel)

Cutting off the "no"'s

2009-10-01T23:16:00.000+03:00

awoken by a sunny light
flooding a window open wide,
behind some sunny messy hair,
a face is waiting to be touched,
and wake its sunny icy eyes...

Şi cam atât mă ţine inspiraţia la ora asta... cu "nu" în faţă. Na, că fac şi poezii!

The Rule Breaking Day

2009-09-25T00:35:00.000+03:00

Azi mi-am încălcat din nou propriile reguli...poate şi ele la rândul lor stupide, ca şi gândurile care s-au perindat prin chestia asta pe care eu o numesc în mod aproape eronat cap. Totuşi să le spunem reguli. Fac asta atât de des, încât ar fi trebuit să spun "another rule breaking day". De ce încerc totuşi să mi le impun?

Mă gândesc că sentimentul de vinovăţie e un fel de rău necesar. Încă un de ce la asta...habar n-am de ce! Şi cum altfel poţi să îţi menţii gradul de vinovăţie în anumite standarde dacă nu ai nişte reguli pe care să le poţi încălca, oricât de mici şi de prosteşti ar fi.

Ha! Până şi faptul că scriu acum e în spiritul încălcării aşa-ziselor mele reguli. Că am zis că nu mai scriu deloc. Bine, atunci când am spus asta, nu am distrus şi blogul ăsta odată cu teancul de caiete, pentru că ar fi fost o încălcare a ceea ce îmi propun când încep ceva: asta nu mai stric. Cam circular, ştiu. N-am zis că nu mai scriu deloc deloc... ştiam că la un moment dat o să vină o seară din asta, în totală contradicţie cu propria dimineaţă, în care o să vreau să spun ceva fără sens. Şi ce loc mai bun pentru asta, decât un amărât de blog în care se scriu lucruri fără sens. Here we go again :)

Revenind la încălcarea regulilor... Poate că sunt altele mai grave pe care le-am încălcat...totuşi, parcă e mai frustrant să îţi încalci propriile reguli, nu?
Păi, să vedem...am început de dimineaţă, poate chiar prea de dimineaţă, cum s-a găsit cineva să observe. Dar mie îmi place dimineaţa, e aşa...plină de optimism. Şi la fel şi eu, şi de idei, mai mult sau mai puţin inspirate. N-am să spun care era regula numărul 1, dar a fost şi numărul 1 şi la nerespectare. E interesant cum, dacă îţi interzici, să spunem...îngheţata..., te abţii cu brio câteva zile, şi după aia îţi spui: "nu e bine să mă abţin, pot să mă port normal". Şi apoi mănânci, aparent liniştit, o îngheţată, fără să te simţi prea vinovat pe moment. Dar e doar începutul. În fine, poate exagerez un pic cu îngheţata aici. Sunt cam în pană de metafore. Deci regula 1 nu era să nu mai mănânc îngheţată. Era alta. Şi poate ăsta e cel mai stupid motiv de vinovăţie, parcă nici nu aş numi-o chiar aşa. Aş numi-o mai degrabă prostie, ceea ce e mai grav. Că atunci când te simţi vinovat, măcar îţi dai seama că greşeşti, dar când e vorba de prostie, e mai complicat. Bine, îmi dau seama că e o prostie, deci ar fi cam aceeaşi poveste. Trecem mai departe...

Înaintăm în zi...optimismul scade. Optimism nu ştiu legat de ce, că parcă nici la începutul zilei nu se prefigura ceva prea clar. Dar, să zicem că era aşa o stare mai plăcută. Seara se schimbă lucrurile, totul se complică.

Încă o regulă era să nu devin pasivă...adică aşa cum sunt acuma. Bine, regula nu era chiar aşa, cu negaţia în faţă, suna mai degrabă, la modul generic: "să fac ceva, orice". Şi ar fi fost şi câteva cazuri mai particulare, dar astea sunt pe moment mai puţin importante. În schimb, acum mă simt de parcă aş fi fumat iarbă (nu că aş şti cum e, dar după cele, parcă, două prelegeri despre asta, încep să îmi fac o idee :)) ). Încep să mă gândesc că aşa sună şi ce scriu acum...ca şi când aş avea numai fum prin creier. Cu alte cuvinte, bat câmpii.

În orice caz, mă întreb: de ce lumea nu mai poate fi spontană? De ce durează atât de mult, şi de ce e atât de complicat să te hotărăşti să mergi undeva, să faci ceva? Şi mă întreb şi pe mine, că odată cu regulile am renunţat şi la chestiile spontane pe care le mai făceam din când în când şi ajungeam să le regret. Şi parcă le vreau înapoi...şi parcă nu. De fapt nu vreau să fac lucruri pe care apoi să le regret, vreau înapoi doar curajul de a face astfel de lucruri.

Am început să scriu în timpul unor discuţii despre unde şi cum se merge în week-endul care vine. Cum nu aveam nici un punct de vedere prea bine definit, sau ăla pe care îl aveam nu era suficient, am zis că, până se hotărăsc ei, poate schimb un pic decorul pe blog, că rămăsese postul ăla cu vacanţa...şi deja nu mai e vacanţă, nici pseudo-vacanţă măcar. Zis şi făcut. Cam ăsta e rezultatul. Đoar că între timp oamenii din discuţie s-au dus la culcare unul câte unul...şi eu am rămas scriind, tot încercând să găsesc un final. Dar, ca orice prostie pe care o scriu, nici asta nu are cap şi coadă. Şi nici măcar nu ştiu dacă am pus aici o parte cât de mică din ce m-a preocupat în ultima vreme sau am luat-o iar pe arătură...E şi asta o chestie. Şi mai e şi mâine o zi :) Se vede că e deja dimineaţă, îmi revine optimismul!

PS: Da, ştiu, repet de prea multe ori cuvântul "chestii". Trebuie să mai pun şi eu mâna pe o carte.

Vacanţă

2009-08-05T10:39:00.000+03:00

Îmi aduc aminte de o imagine îndepărtată...cred că eram totuşi la şcoală, pentru că avea sens vacanţa. Şi atunci totul era perfect, eram la munte.
Ca o paranteză...era întrebarea aia: "Unde îţi place mai mult, la munte sau la mare?" şi întotdeauna răspundeam că la munte. Nu ştiu de ce, cred că suna mai "greu". Pe munte trebuie să urci, la mare doar stai, nu faci nimic. Şi poate că nu era neapărat ăla răspunsul adevărat, dar îmi plăcea să cred că aşa e, că nu aleg calea cea mai simplă. Mă gândeam şi pe atunci, poate nu în atâtea cuvinte.
Revenind la imagine...eram cu ai mei pe un deal, cred ca la Sinaia, deşi Sinaia de acum nu îmi spune nimic legat de amintirea asta. E parcă dintr-o altă lume, sau dintr-un vis, deşi ştiu sigur că a fost real. Şi dealul ăsta era acoperit de o iarbă verde si moale, şi era soare... Ţin minte că atunci mama mi-a zis: "Suntem în vacanţă, facem ce vrem!". Şi aşa am zis şi eu. Tot ce îmi doream eu să fac era să mă dau de-a rostogolul pe deal, prin iarbă. Ceea ce am şi făcut. Simplu ca bună ziua!
Aşa era vacanţa, făceam ce vroiam pentru că îmi doream atât de puţin. Şi atât de puţin însemna atât de mult!

Acum vacanţa nu mai e decât o pseudo-vacanţă...

Somn...sau nu

2009-07-25T14:52:00.002+03:00

când mi-e somn îmi vin cele mai proaste idei şi reuşesc să mă pun în nişte situaţii absolut..."minunate", dacă pot să mă exprim aşa. cum spuneam mai demult, nu ratez nici o şansă ... aşa că pot să nu mai spun că viaţa e scurtă.
când aştepţi, timpul trece greu...când nu te gândeşti prea mult, şi doar acţionezi (nu contează dacă acţiunile sunt unele stupide), totul parcă zboară prea repede şi ai vrea să te opreşti. ştiu că eu aş vrea. deşi nu pot să aştept, pentru că simt că aşteptarea nu are nici un sens. bine, poate sunt cazuri în care aşteptarea e bună...mai exact, atunci când nu ştii ce aştepţi. pentru că, dacă ştii ce aştepţi, e simplu. îţi spui: "ce mai aştept?" şi treci la acţiune. dar când nu ştii, înseamnă că nu mai depinde de tine. iar ca să aştepţi ceva concret de la alţii, iar mi se pare o pierdere de timp şi de energie...de unde rezultă teoria: always expect the unexpected. am mai spus asta. şi am mai spus şi ce am să scriu acum...
poate că ar trebui să scriu şi eu un blog ceva mai tehnic, în loc să bat câmpii cu prostii...

de fapt, post-ul ăsta l-am scris ca să nu rămână primul cel de dinainte şi să fiu tentată să şterg iar totul, pentru că întrebarea din final poate nu era retorică, şi totuşi a rămas fără răspuns. cui îi pasă? asta de acum e retorică, pentru că nu mai contează cui îi pasă. hm...da, deja nu mai ştiu nici eu ce scriu. mi-e somn. ştiu, e 3 după amiaza, ora critică din timpul zilei, când îmi vine să pun capul pe birou şi să dorm...

mă gândeam să fac ceva, să găsesc o metodă prin care să îmi aduc aminte, de fiecare dată când sunt pe punctul de a face o tâmpenie, că trebuie să mă opresc. pentru că dacă doar îmi spun: "crede-mă, nu vrei să faci asta!" nu merge. şi cel mai simplu lucru pe care pot să îl fac e să dorm sau să îmi imaginez că dorm. îmi spun singură de două ori că sunt beată şi mă trimit la culcare. simplu!

hm...câteodată zic mersi că nu stă nimeni să citească toate aberaţiile pe care le scriu aici :))

Bluest blue, saddest sad

2009-07-18T17:26:00.002+03:00

Tired of trying...tired of waiting, tired of wanting.
Tired of saying: "be happy!"
I'm just ... sad. Who cares?

Me and my (stu...) ideas

2009-07-17T22:12:00.003+03:00

Mă întreb de ce uneori acţionez fără să gândesc... adică în momentul de faţă am luat două decizii, una mai incertă ca alta... Sau poate mai multe, sau poate se implică unele pe altele (a se observa cât de ceaţă e la mine în cap). În orice caz, mă întreb dacă era nevoie să încep anumite lucruri despre care nu ştiu nimic, nu ştiu ce o să iasă şi mai ales de ce le fac. Unii vor spune: păi tocmai ăsta e tot farmecul! Da, dar atunci când ceea ce întreprind e în pericol să o ia pe arătură, şi nu doar puţin...încep să îmi pun întrebări. Ce chestie, am timp să îmi pun întrebări...
Parcă îmi plăcea mai mult când nu aveam timp de nimic. Acum, pe deoparte, totul mi se pare gol...sau pe cale de a deveni gol. Pe de altă parte, constat la mine aceeaşi tendinţă (pe jumătate) de a rezolva altceva decât propriile mele aşa zise probleme.
Cică să-mi ocup timpul cu ceva. Da...asta fac. Dar partea proastă e că nu ştiu dacă fac bine. Nu ştiu dacă e cazul, şi mai ales, nu ştiu dacă tot ce fac nu o să se termine prost. Iar aici intervine paradoxul...să gândesc sau să nu gândesc. Da, teoretic gândesc tot timpul, mai ales atunci când nu fac nimic. Şi dacă mă gândesc prea mult, ajung să nu mai fac nimic. Iar dacă fac ceva, atunci când cred eu că e momentul, şi îmi spun că nu va mai fi alt moment ca ăsta...risc să uit să mai gândesc prea bine înainte. Şi, ce fac?

Păi...acum, pentru că tot am început, am să încerc să le duc la bun sfârşit pe toate. Fie ce-o fi. Ultima dată când am făcut asta, am fost nevoită să termin ce am început (oarecum) şi pot să zic că m-am descurcat rezonabil. Acum nu îmi dau seama în ce parte a balanţei sunt...tocmai am făcut ceva fără să gândesc, iar acum o întorc pe toate părţile...Cred că...oscilez. Da! Cum de nu mi-am dat seama. De fapt, cred că asta e starea mea de echilibru...

"And high up above or down below
When you're too in love to let it go
But if you never try you'll never know
Just what you're worth"

Oh, well, al doilea vers nu are legătură prea mare cu starea de acum, decât dacă ţinem cont că e vineri (Friday I'm in love...remember?)
Şi nu ştiu ce să mai spun. Sunt unele zile care mă fac să scriu. Credeam că azi nu va fi una dintre ele. Dar se pare că a fost...

După

2009-07-15T19:56:00.002+03:00

Era să scriu un post şi "în timp ce...", la cât a durat...
Dar ce să scriu după...Când nu mai ştiu nici cum era înainte. În momentul ăsta, toată oboseala a ieşit la iveală. Am încercat să dorm, dar îmi vâjaie ceva prin cap. Probabil ecoul gândurilor stupide, care până la urmă nu sunt ele chiar atât de stupide...la fel cum nici eu nu sunt chiar atât de blondă. Dar să nu mi se urce la cap...
După, îmi dau seama că ar trebui să fiu ceva mai realistă, că doar, deh...n-am terminat Filozofia. Bine, starea generală e una optimistă. Dar parcă lipseşte ceva. Sau poate nu. Cine mai ştie....

Înainte...

2009-07-14T00:51:00.000+03:00

Poate e din cauza orei sau oboselii, poate e datorită realităţii...dar, în momentele în care bate vântul pe la mine prin cap, îmi zboară şi gândurile şi se lovesc unele de altele. De obicei se învârteau în cerc. Acum cercul e pe cale să se deschidă. Nu ştiu încotro vor zbura şi parcă nu îmi vine să le dau drumul...
Dar mi se pare că aşa trebuie. Totul acum pare necunoscut. Şi sunt convinsă că după nu va mai părea aşa. După va fi în două zile. Şi culmea e că, înainte mi se pare necunoscut ceva ce nu voi şti nici după. Dar atunci, spun eu, voi avea timp să mă gândesc...Şi ceva îmi spune că nu voi mai vrea să mă gândesc la nimic.
Vom vedea după...

See ya, wouldn't wanna be ya!

2009-07-01T22:12:00.003+03:00

Sunt situaţii de care vrei să scapi, pe care nu vrei să le înfrunţi, de care ţi-e teamă, care te urmăresc şi pur şi simplu vrei să dispară. Şi culmea e că, deşi eviţi să vorbeşti despre ele, cu un efort mai mare sau mai mic, faptul că le ocoleşti nu ajută la nimic. Ba dimpotrivă, te afectează şi nu îţi fac bine, chiar dacă nu vezi, chiar dacă nu vrei să recunoşti. Uneori chiar ai senzaţia că totul e în regulă şi poate chiar să fie pentru un timp. Dar nu atunci când ţi-e teamă, şi nu atâta timp cât te ascunzi.
Mereu am zis că viaţa e prea scurtă ca să fii trist, să te temi, să regreţi, etc. Dar abia acum îmi dau seama cât de adevărat e. Bine, cât de scurtă e viaţa nu prea îmi dau eu bine seama, dar că timpul trece e un fapt. De ce abia acum? Nu ştiu...
Din nou va fi un paradox: ce bine ar fi fost să ştiu mai demult, ca să fac ce n-am făcut! Întotdeauna a fost cu "se putea şi mai bine". Dar asta înseamnă că regret, şi atunci nici acum când îmi dau seama nu sunt în stare să fac "mai bine", să nu mai regret, să profit de prezent. Ce să fac mai bine? Sau mai bine să nu fac...
Pot să spun că n-am ştiut, e scuza obişnuită. Dar nu e aşa. Ce dacă n-am ştiut? Am aflat. Cunosc persoane care ştiu să profite de viaţă, nu toată lumea se teme, nu toată lumea îşi pune întrebări fără rost. Asta nu înseamnă că nu e normal să te temi, sau să greşeşti, sau să înţelegi greşit. Ideea e alta: până la urmă trebuie să vezi care e adevărul, şi nu doar să-l vezi, ci să te uiţi la el şi să îl accepţi. Şi nu cu păreri de rău, nici măcar cu o resemnare din aia tâmpă, nu aşa. Cu optimism şi cu ideea că întotdeauna se poate mai bine, la fel cum întotdeauna se putea mai rău. Şi dacă nu vezi prea bine, schimbă puţin unghiul, dă-te mai în spate, sau apropie-te, poate că vei vedea nişte detalii pe care le-ai trecut cu vederea.
Ştiu că sună ca un slide-show din ăla dintr-un spam cu sfaturi de viaţă. De fapt, nici nu am vrut să sune ca un sfat pentru nimeni (e blogul, meu, scriu ce vreau, na!). Sunt doar nişte gânduri pe care am avut timp să le cern în ultimele zile, într-o pauză de diplomă, printre ruine romane, spaghetti şi soare. Nu ştiu cât de coerente sunt...asta şi pentru că sunt mai generice decât gândurile matinale scrise tot la Roma pe o jumătate de foaie acum împăturită şi pusă într-o cutie, până pe 19 iulie când am să le citesc din nou, şi poate am să văd totul altfel.

Balance

2009-06-14T21:30:00.002+03:00

Probabil nu e cel mai bun moment să povestesc despre echilibru, dar nu sunt oare atâtea lucruri a căror importanţă nu o înţelegi prea bine, decât atunci când îţi lipsesc?

Da...sunt unii care merg pe sârmă. E incredibil să-i vezi! N-au nevoie decât de o pereche de braţe întinse perpendicular pe corp, şi de nişte picioare sigure. Şi cred eu, cel mai important, de o minte limpede! Ingredientele ideale pentru a ajunge la capătul celălalt al firului. Teamă? Teama poate fi bună uneori...

Dar ce se întâmplă cu noi, ceilalţi, care nu suntem obişnuiţi să mergem pe sârmă? Întindem mâinile, facem un pas, şi ne cuprinde panica..."Şi acum ce fac? Mă întorc? Merg înainte? Poate am să cad. Şi atunci...what to do? what to do?" Deja gândurile nu mai ştiu încotro să o apuce. Bun, concentrarea ar fi răspunsul. Uită-te doar la fir, şi nu te gândi la nimic, doar la următorul pas. Dar cine să-ţi spună asta când eşti acolo sus, gata să cazi?
Ar fi ceva, să-ţi spui singur că nu urmează altceva decât încă un pas. Cum îţi găseşti singur echilibrul? Mai ales când ai senzaţia că trebuie să fie cineva acolo, care să te ţină de mână. Nu, nu să te ia în braţe şi să te treacă pe partea cealaltă, doar să ştii că ai un punct de sprijin. E ciudat cum funcţionează...

Imaginaţi-vă următorul experiment: un roboţel merge pe o şină îngustă (fără să fie prins de ea), în condiţii atmosferice normale (nu bate vântul să-l dea jos). Şi merge, sigur pe sine, cu o viteză nu prea mare, nici prea mică, centrul lui de greutate e perfect poziţionat în fiecare moment, nu se clatină deloc şi ajunge fără probleme la capăt. Este şi ăsta un fel de echilibru. Urmează copilul, care se suie frumos pe şina respectivă, priveşte destul de nesigur în faţă, îşi spune că poate, apoi se concentrează. Îşi întinde mânuţele, aruncă o privire spre vârful pantofilor, apoi se uită în faţă. Primul pas...se lasă puţin spre partea în care cineva îi întinde o mână, pe care o apucă uşor. Apoi se îndreaptă. "Dă-mi drumul. Pot singur!" Mai face câţiva paşi un pic tremuraţi, după care simte că îşi pierde echilibrul, ceea ce se vede din felul un pic haotic în care îşi mişcă mâinile. Persoana de lângă el întinde mâna din nou, de data asta e suficientă o atingere scurtă, pentru ca echilibrul să revină complet. Iar la a treia dezechilibrare, doar gândul că e cineva acolo îl readuce pe drum. Alt gen de echilibru...Aşa se clădeşte încrederea. Încrederea în alţii, şi încrederea în sine.

E ceva ce m-a fascinat tot timpul! Cum, deşi poţi face un lucru, ai nevoie de un ceva care să te motiveze din afară (de multe ori) ca să-l duci la capăt. Atunci când există încă cineva, totul e dintr-o dată mai simplu...sau poate nu mai simplu, dar mai interesant. E greu să-ţi menţii echilibrul de unul singur, e greu pentru că aşa sunt oamenii făcuţi, să se plictisească repede, să aibă nevoie de ceva nou. Chiar dacă e vorba de cineva care e acolo de mult, tot există un element de noutate în diverse momente. Oricât de bine ajungi să cunoşti pe cineva, te poate surprinde oricând, pentru că ajungi să explorezi o altă minte decât a ta...E ca atunci când asculţi o melodie veche, pe care ai mai ascultat-o în diferite perioade, şi de fiecare dată are ceva nou. Mereu o asociezi cu alte întâmplări, cu alte gânduri...şi, deşi o ştii pe dinafară poate, încă îţi provoacă stări noi...

Dar ce se întâmplă când te blochezi pe aceleaşi stări şi nu ştii cum să mai ieşi de acolo? Ce se întâmplă când nu e nimeni acolo care să te ajute să îţi găseşti echilibrul, şi nici nu eşti un din ăla care merge pe sârmă?

Devii unul din ăla... or else, you go down...

Plutind

2009-06-12T21:27:00.002+03:00

Nu ştiu de ce "plutind", dar e unul din momentele alea când îmi vine să scriu ceva şi nu ştiu ce. În mod normal aş scrie despre starea pe care o am. M-am rezumat la un cuvânt, care nu ştiu nici ăla cât de relevant e. Probabil este starea plutitoare de post-sesiune, mai ales de post-ultimă-sesiune (chiar dacă probabil nu va fi chiar ultima ultima). Sau probabil e căldura de vină. În orice caz...

...în orice caz, azi am tras o concluzie. Dacă stau să mă gândesc, e de fapt o ipoteză care începe să mi se confirme din ce în ce mai mult: fetele sunt proaste. Bine, probabil peste un timp mai mare sau mai mic îmi va părea rău că am zis asta. Nu ştiu de ce. E doar aşa o constatare, fără vreo urmă de misoginism, poate doar cu puţină ironie...şi, paradoxal, într-un fel sau altul se tot confirmă vechea ipoteză, în acelaşi timp pare surprinzător!

(sigur există şi fete care fac excepţie de la regulă. nu, eu nu fac :D )

It's Friday...

"The sun had painted patterns on your face..."

2009-06-03T15:40:00.002+03:00

Ştiu ce rămâne. Rămân tiparele, şi tiparele astea ne însemnează viaţa fără să ne dăm seama câteodată. Cum vrei să găseşti ceva nou, să faci altceva, să crezi că altfel există, şi nu e doar un alt fel de a spune sau a face un lucru, hop! tiparul vine şi îţi dă în cap.
Cineva mi-a spus mai demult (dubios de demult!) că mă întorc la ceva doar pentru că nu ştiu cum e altfel. Şi normal că aia mi se pare cea mai bună decizie, să fac din nou ce m-a făcut fericită o dată, odată. Atunci am zis: "Eh, nu-i aşa, e cel mai bun lucru pentru că aşa vreau eu". Aşa o fi fost.
Nu demult, altcineva mi-a spus, despre un subiect oarecare, că "abordarea" sună foarte cunoscută, venind din partea mea. Eu am zis: "Nu, că nu e la fel." Şi după ce am stat un pic să mă gândesc, am zis: "Chiar atât de previzibilă sunt ?"
Ce e cel mai interesant e că oricât aş încerca să ies din tipare, mă găsesc întodeauna fix în mijlocul lor. Sau, în orice caz, ce urmează să fac e destul de previzibil. Poate nu e evident pentru toată lumea, şi numai cei care mă cunosc îşi dau seama. Asta pentru că şi în mintea celor care mă cunosc e imprimat un pattern asociat cu persoana mea. Şi e valabil pentru oricine, până la urmă...
De câte ori nu am zis: "Cutare a făcut asta...tipic!" Şi uneori o spunem cu iritare: "Iar întârzie! Tipic!", iar alteori ne distrează că ştim ce urmează: "Şi acum va spune ceva, pentru că nu poate să tacă. Tipic :)". Unde vreau să ajung?
Păi, nu întotdeauna ideea e de tipar e un lucru negativ. Adică oamenii asta fac, prin natura lor, creează tipare, clasifică, judecă. Alt exemplu...recent mi-am descoperit un nou hobby: ăla de a frunzări chat-uri mai vechi. E foarte distractiv. Poate am zis uneori că eu nu judec oamenii. Ohooo! Părerile se creează automat despre oricine, poţi să nu vrei, tot apar. Şi ce constatam eu, tot citind fragmente, că "Ia uite, mă...ce ziceam despre cutare şi cutare".
Încadrezi pe cineva într-o anumită categorie, pe baza unor aparenţe, fără să cunoşti persoana. Asta e partea care mi se pare mie negativă. De fapt, ăsta e un alt gen de tipar...dacă stau să mă gândesc. Deviez...tipic :))

Întrebarea mea e: dacă totul are la bază nişte forme predefinite, pe care noi le umplem aşa cum ne dictează împrejurările, şi dacă suntem pur şi simplu rezultatul unor întâmplări mai mult sau mai puţin aleatoare, dacă orice se bazează pe ce a fost (nu cum fac eu cu blog-urile: altul nou! sau cu orice altceva. Până şi ce scriu aici e produsul unei serii de experienţe trecute, gânduri repetate, same old...), dacă totul e aşa cum pare...de unde vine tot ce e nou? Şi ce e cu adevărat nou? Şi de unde vine imprevizibilul, şi ce nu poţi să explici? E, nu poţi. Întotdeauna, dacă tu nu găseşti o explicaţie, sigur se va găsi cineva care să ţi-o dea. Şi peste nu ştiu cât timp ai să zici: "Da, de-aia era aşa".

Mă întreb de ce e aşa sau pe dincolo, şi mă mir cum de unele lucruri atât de comune, şi foarte tipice pot să pară ieşite din comun. Wonder of it all!

Introducere

2009-05-25T17:02:00.005+03:00

Am chef să scriu, din nou...

Dincolo de stări, de zile şi de vreme, mă interesează să ştiu ce rămâne, ceea ce contează şi cât de mult ţine. Dincolo de cuvinte, vreau să văd înţelesul, vreau să văd realitatea. Cel mai mult îmi doresc să renunţ la lucrurile inutile, la exprimările fără conţinut, la senzaţiile trecătoare şi la tot ce m-a făcut pe mine să fiu eu. Sună grav, dar aşa este, vreau ceva nou. M-am plictisit de slăbiciunile mele, m-am săturat de viaţa în vis.
Nu demult scriam că toate visele astea cu ochii deschişi contează, sau că o privire sau un zâmbet pot fi suficiente pentru...pentru cât? Poate pentru cinci minute, sau o oră, poate uneori chiar o zi sau o săptămână. Adevărul este că m-am schimbat, fără să vreau, şi poate şi acum încă aş vrea să mai visez un pic, doar puţin, cât să mă ţină într-o stare plutitoare. Dar astăzi visele nu se împlinesc şi starea aia plutitoare este pe o bucată mare de gheaţă în mijlocul unui ocean friguros.
„Să nu încetezi niciodată să crezi în vise!”...Şi eu spun: „Niciodată să nu spui niciodată”. Ce e mai adevărat? Totul are un sfârşit, nu există niciodată. Şi totul are un început, odată şi odată. Câte superlative! Să mă explic mai bine. Nu e suficient doar să crezi într-un vis, visul în sine ar trebui să fie real, dacă pot să mă exprim aşa. Un vis în care cineva poate crede, nu e o închipuire, e ceva către care poate tinde, şi mai presus de toate e ceva personal, nu e ca la 6 din 49, o fi sau n-o fi. Un vis adevărat chiar este! N-am avut un vis adevărat, ci numai închipuiri, sau poate cel mult frânturi de visuri, al căror plural a fost de fapt vise. Ca atunci când dormi, şi nu ai controlul asupra a ceea ce vezi acolo...

Bine. Şi ce începe, o să întrebaţi? The big unknown, the great somewhere. Probabil că în momentul ăsta (sau în oricare alt moment, dar al unor generaţii diferite) există multe persoane care au în faţă ceva necunoscut. Unii poate ştiu exact încotro se îndreaptă şi ce vor de la viaţă. Alţii poate sunt ca mine. Evident, nu sunt unicat în ceea ce priveşte incertitudinea şi teama.
Ce mă sperie cel mai mult e că au trecut încă nişte (patru) ani în care să zicem că am învăţat câte un pic din mai multe, dar în care m-am adâncit tot mai mult în confuzie şi în veşnica încercare nereuşită de autocunoaştere. Ca, într-un târziu să decid eu că m-am schimbat cum am scris mai sus, că tot ce s-a petrecut întâmplător sau nu în ultimii ani a declanşat tot felul de fenomene dubioase în mintea mea şi m-a făcut să nu mai fiu cine eram. Dar, cum scriu eu aici (pentru că se pare că nu pot să mă las de sportul ăsta), îmi dau seama că sunt tot eu. Atunci ce s-a schimbat? Nu mă simt nici mai bună, nici mai sociabilă sau mai înţeleaptă, poate că nici mai rău nu îmi e. Doar am crescut. Şi, buf! Parcă am căzut din copac şi m-am dat cu fundul de pământ ca să constat asta. N-am crescut pentru că se termină facultatea, nici pentru că acum ştiu mai multă programare poate decât ştiam acum patru ani...nici pentru că uneori fac lucruri pe care în secunda următoare le regret. Mereu îmi spun: „Băi, frate! Cine te-a pus? N-ai învăţat până acum că nu trebuie să faci asta? Nu ţi-ai tăiat singură craca de sub picioare de atâtea ori? De ce insişti să repeţi prostia?”. Mda...probabil dacă aş fi învăţat din astea aş fi avut un plus la capitolul schimbări pozitive.
Dar nu am de gând să fac acum un bilanţ. Tot ce vreau să ştiu e ce contează pe bune. Să las la o parte gândurile fără cap şi fără coadă, the too stupid thoughts cum îmi place mie să le numesc, şi să încep să trăiesc.

Ar trebui să fie simplu.

PS: Am recitit ce am scris mai sus, chestie pe care nu prea obişnuiam să o fac până acum. Totul e o vedere din avion a ceea ce mi se pare important, şi probabil deocamdată nu „face mult sens”, dar poate că n-am să şterg şi blogul ăsta, şi într-o zi o să pot să zic: „Wow! Evolution! :D”. Pentru că, oricât de mult m-am contrazis numai în acest post, vreau să scriu o poveste :) (sau poate sunt doar într-unul din momentele alea suficient de lirice încât să le împart cu cine are chef să citească)